Thursday, 31 October 2013
Monday, 28 October 2013
Thursday, 24 October 2013
Monday, 21 October 2013
Friday, 18 October 2013
Wednesday, 16 October 2013
Monday, 14 October 2013
Friday, 11 October 2013
Thursday, 10 October 2013
Monday, 7 October 2013
Friday, 4 October 2013
Thursday, 3 October 2013
Monday, 30 September 2013
Sunday, 29 September 2013
Friday, 27 September 2013
Thursday, 26 September 2013
Monday, 23 September 2013
Wednesday, 18 September 2013
Monday, 16 September 2013
Thursday, 12 September 2013
Monday, 9 September 2013
Sunday, 8 September 2013
Thursday, 5 September 2013
Monday, 2 September 2013
Thursday, 22 August 2013
Monday, 19 August 2013
Thursday, 15 August 2013
Wednesday, 14 August 2013
Tuesday, 13 August 2013
EXPO FOTO: Street Views á-Priori
Street photography by: Cristian Munteanu, Hajdu Tamás, Olah Laszlo-Tibor și Sorin Vidis.
Orașul a devenit de multă vreme un apriori al existenței omului contemporan, refuzându-se experienței vizuale inocente, spontane, nedeclanșantă de vreo sursă exterioară.
Fotografia a servit încă de la începuturile ei ca una dintre acele surse de recuperare a contactului cu spațiul citadin, care pe măsură ce urbanizarea progresa, devenea tot mai opac pentru ochiul locuitorilor săi. Clădiri istorice sau locuri cu tradiție dispăreau văzând cu ochii, fără ca dispariția lor să fie observată decât de ochiul ager al vreunui Eugéne Atget. Meserii specifice orașului se stingeau și ele, fără ca amintirea lor să fie păstrată decât de memoria unor bătrâni nostalgici și de pelicula fotografilor documentariști.
Această Devenire nebună la care era supus mediului urban a fost făcută vizibilă abia prin intermediul fotografiei. Ea a constituit una dintre formele prin care noul tip uman pentru care orașul reprezenta deja un habitat la care se adaptase pe deplin, acest nou locuitor al orașului redevenea conștient de concretețea, de realitatea acestuia, realitate pe care începuse să o ignore, să o considere ca implicită.
Orașul a devenit de multă vreme un apriori al existenței omului contemporan, refuzându-se experienței vizuale inocente, spontane, nedeclanșantă de vreo sursă exterioară.
Fotografia a servit încă de la începuturile ei ca una dintre acele surse de recuperare a contactului cu spațiul citadin, care pe măsură ce urbanizarea progresa, devenea tot mai opac pentru ochiul locuitorilor săi. Clădiri istorice sau locuri cu tradiție dispăreau văzând cu ochii, fără ca dispariția lor să fie observată decât de ochiul ager al vreunui Eugéne Atget. Meserii specifice orașului se stingeau și ele, fără ca amintirea lor să fie păstrată decât de memoria unor bătrâni nostalgici și de pelicula fotografilor documentariști.
Această Devenire nebună la care era supus mediului urban a fost făcută vizibilă abia prin intermediul fotografiei. Ea a constituit una dintre formele prin care noul tip uman pentru care orașul reprezenta deja un habitat la care se adaptase pe deplin, acest nou locuitor al orașului redevenea conștient de concretețea, de realitatea acestuia, realitate pe care începuse să o ignore, să o considere ca implicită.
Monday, 12 August 2013
Subscribe to:
Posts (Atom)