Street photography by: Cristian Munteanu, Hajdu Tamás, Olah Laszlo-Tibor și Sorin Vidis.
Orașul a devenit de multă vreme un apriori al existenței omului contemporan, refuzându-se experienței vizuale inocente, spontane, nedeclanșantă de vreo sursă exterioară.
Fotografia a servit încă de la începuturile ei ca una dintre acele surse de recuperare a contactului cu spațiul citadin, care pe măsură ce urbanizarea progresa, devenea tot mai opac pentru ochiul locuitorilor săi. Clădiri istorice sau locuri cu tradiție dispăreau văzând cu ochii, fără ca dispariția lor să fie observată decât de ochiul ager al vreunui Eugéne Atget. Meserii specifice orașului se stingeau și ele, fără ca amintirea lor să fie păstrată decât de memoria unor bătrâni nostalgici și de pelicula fotografilor documentariști.
Această Devenire nebună la care era supus mediului urban a fost făcută vizibilă abia prin intermediul fotografiei. Ea a constituit una dintre formele prin care noul tip uman pentru care orașul reprezenta deja un habitat la care se adaptase pe deplin, acest nou locuitor al orașului redevenea conștient de concretețea, de realitatea acestuia, realitate pe care începuse să o ignore, să o considere ca implicită.
Orașul a devenit de multă vreme un apriori al existenței omului contemporan, refuzându-se experienței vizuale inocente, spontane, nedeclanșantă de vreo sursă exterioară.
Fotografia a servit încă de la începuturile ei ca una dintre acele surse de recuperare a contactului cu spațiul citadin, care pe măsură ce urbanizarea progresa, devenea tot mai opac pentru ochiul locuitorilor săi. Clădiri istorice sau locuri cu tradiție dispăreau văzând cu ochii, fără ca dispariția lor să fie observată decât de ochiul ager al vreunui Eugéne Atget. Meserii specifice orașului se stingeau și ele, fără ca amintirea lor să fie păstrată decât de memoria unor bătrâni nostalgici și de pelicula fotografilor documentariști.
Această Devenire nebună la care era supus mediului urban a fost făcută vizibilă abia prin intermediul fotografiei. Ea a constituit una dintre formele prin care noul tip uman pentru care orașul reprezenta deja un habitat la care se adaptase pe deplin, acest nou locuitor al orașului redevenea conștient de concretețea, de realitatea acestuia, realitate pe care începuse să o ignore, să o considere ca implicită.
No comments:
Post a Comment