Hajdu Tamás

Thursday, 10 January 2008

perpetuum mobile

Inca de mic copil am fost fascinat de lumea laboaratoarelor, de acest loc misterios, de neinteles de catre cei profani, de locul unde mereu "se coace" ceva fascinant. Din totdeauna am privit acest taram ezoteric ca pe un camp fertil, propice pentru existenta si dezoltarea germenilor creatiei pe care le-am simtit inca din copilarie in sufletul meu. Animat de un perpetuum avant creationist, de la o varsta frageda am transformat jocurile copilariei in activitati prin care am transpus cele vazute in laboaratoarele copilariei mele. Sub supravegherea atenta a tatalui meu executam diferite " experimente" fiziologice pe broaste mergand chiar pana la realizarea de gemeni unicelulari de tritoni cu creasta. Fascinatia viz a viz de instrumentarul de rigoare s-a materializat prin colectii care contineau tot ceea ce era legat de sticlarie de laborator, pana la instrumentar chirurgical ruginit. La un moment dat aveam o colectie chiar impresionanta, care din pacate a disparut in negura timpului. Era o varsta in care eram puternic influentat de cele citite de autori ca si Jean Henri - Fabre sau Gerald Durrell, de lumea mirifica a vietuitoarelor descrise de ei.

Ajuns la maturitate am avut oportunitatea de a imbratisa aceasta chemare a necunoscutului, ajungand sa lucrez intr-un laborator sanitar veterinar si specializandu-ma in diagnosticul encefalopatiilor spongiforme transmisibile. Acest laborator insa nu mai are nimic din aura misterioasa a laboratorului din copilarie, fiind rece, digitalizat, impersonal si monoton. Cu toate acestea, am reusit sa mentin intimitatea relatiei mele cu aceasta lume fascinanta, si in acelasi timp, am incercat sa redau cu suflet subtilitatile acestei legaturi speciale.
Intre timp am descoperit podul institutului, locul unde ajung toate aparatele si ustensilele casate, o adevarata incantare pentru ochii mei, un flash back foarte puternic venit de undeva din trecut, o adevarata comoara, un izvor nesecat al cunoasterii de sine, care mi-a potolit si imi va potoli inca pentru mult timp setea de creatie.
Seria “Laboaratoires” este o joaca, este acea joaca a copilariei, un pic " infantila " transpusa si readaptata anilor maturitatii, un joc al introspectiei si al devenirii. Fiecare fotografie nareaza un episod al cunoasterii, liantul dintre ele fiind doar spatiul, un spatiu vast al unui laborator imaginar, unde personajul principal este insusi cercetatorul, un pic haotic, un pic visator, un pic nebun. Acest “Alchimist” al contemporaneitatii, cautator avid al perfectiunii creationiste, maestru al alchimiei si al formulelor magice, a dat viata unor expresii fascinante. Un melanj echilibrat al perpetuitatii cunoasterii, cu instrumente manipulative cognitive si ale oniricului, adaungand savoarea amara a inerentei limitari umane din care incercam cu totii sa evadam in fiecare clipa a existentei noastre efemere, presarat cu imaginile fugare ale tineretii pierdute in batalia timpului, si a frumusetii efemere, care asemenea petalelor de trandafir, s-a mistuit in flacarile ucigatoare ale timpului, incarcand o evadare icariana spre nemurire.

Fiecare fotografie este unica, diferita conceptual, majoritatea sunt instalatii reale, esentiale procesului de creatie. In rest sunt editate si prelucrate pe calculator, pentru realizarea lor am folosint echipament din sistemul Four Thirds, lampi de birou, multa rabdare...si nu in ultimul rand multa daruire sufleteasca si un strop de umor absurd.

photomagazine. nr. 35, iunie 2008